Pentru că interesul pentru produsele tradiționale este în creștere în România, ne-am propus să conceptualizăm acest termen care începe să apară pe etichetele a tot mai multor preparate. Odată cu începutul industrializării în sectorul alimentar, a apărut o distincție clară între producția în masă (standardizată) și o producție la scală mică, unde consumatorul este mai apropiat de producător. Informații de interes general, precum sursa materiei prime și procedeul de realizare a preparatelor sunt mult mai ușor de accesat. Alimentele tradiționale sunt definite ca produse ale căror (1) etape cheie de producție sunt realizate într-o anumită zonă la nivel național, regional sau local, (2) sunt autentice în rețetă (amestecul de ingrediente), originea materiei prime și/sau proces de producție, (3) sunt disponibile comercial de aproximativ 50 de ani și (4) fac parte din patrimoniul gastronomic (Reinders și colab., 2019). Așadar, un produs primește distincția de “tradițional” atunci când îndeplinește cele 4 cerințe afișate mai sus. Pentru a înțelege mai bine fiecare dimensiune, vom realiza o mică descriere a fiecăreia.
Origine
Locul de origine sau indicația geografică este necesară pentru ca un aliment să poată fi numit tradițional, motiv pentru care multe dintre ele au primit această distincție (asemănător este și în cazul Virșlilor de Sălaș). Deoarece suntem civilizații în mișcare, este o provocare să definim locația în care relațiile dintre teritoriu, cultură și societate se întâlnesc, din cauza complexității acestei dinamici. Deoarece cultura producătoare de alimente nu este neapărat organizată într-o manieră geopolitică, poate fi adesea dificil să se distingă clar granițele teritoriale, motiv pentru care există de obicei probleme cu delimitarea spațială.
Procedeu de realizare
Cunoștințele teoretice și practice folosite în pregătirea acestor produse și transmise din generație în generație sunt fundamentale, deoarece precizeă informații esențiale cu privire la materia primă care trebuie utilizată, tehnici și procese de producție și responsabilul cu elaborarea. Ca urmare, unele feluri de mâncare tradiționale sunt uneori denumite ”artizanale”, deoarece sunt de obicei preparate manual sau cu puțin ajutor din partea echipamentelor.
Timp
Acesta este unul dintre elementele cele mai cruciale, deoarece, conform definiției tradiției, este nevoie de o perioadă foarte lungă pentru ca ceva să se transmită de la o generație la alta. Evaluarea literaturii indică faptul că pentru ca transmiterea cunoștințelor să fie considerată tradițională, sunt necesari cel puțin 25 de ani sau o generație umană. Multe alimente cunoscute azi în România au fost transmise din strămoși, făcând parte din emblema acestei culturi.
Valoare culturală
Natura ritualică și simbolică a acestor alimente, care este indisolubil legată de miezul fiecărei civilizații, este un alt factor care le conferă o mare importanță. Un produs tradițional este adesea consumat în anumite sărbători și(sau) anotimpuri. Ca atare, acest aspect ne indică faptul că acele alimente sunt consumate mai mult decât în simplu scop nutrițional și că contribuie cu o valoare simbolică la practicile, credințele și obiceiurile poporului de referință, astfel încât această încărcătura culturală dă sens hranei tradiționale.
